Păsări
Ciripit în vânt
Urc încet și ajung pe culmea dealului. E prima dată când am venit să ascult cu adevărat. Privesc în zare la pădure și la pajiștea cu iarba care se culcă în vânt. Îmi ia un moment să las sunetul din jur să pătrundă înăuntru, iar atunci aud în sfârșit ceea ce ani de zile nu am reușit să aud: păsări. Aud un grup de vrăbii în tufișul de spini din dreapta mea. Din față se aud alte cântece. Încerc să îmi dau seama de diferența de ton și ce alte păsări sunt alături.
În următoarele zece minute am privit și ascultat ce se întâmpla în jurul meu. Păsările existau cu adevărat și atunci am reușit pentru întâia oară să le observ lumea. Am identificat (cu ajutorul aplicației Merlin Bird ID) 11 specii de păsări. Am fost surprins pentru că nu aveam nici cea mai mică idee că ar exista atâtea specii de păsări atât de aproape de mine.
A fost special să îmi las sufletul să audă cu adevărat ciripitul lor; asta m-a schimbat. Până atunci, păsările erau invizibile pentru mine. Acum, le caut ciripitul ca și când el m-ar salva de la tot ce se întâmplă în lume. De fapt, chiar așa e.
E dovedit științific că ne simțim mai relaxați și în siguranță când putem auzi o pasăre cântând. Acest lucru se datorează evoluției, deoarece prezența ciripitului păsărilor în sălbăticie înseamnă absența prădătorilor. Ca specie am evoluat în natură și unele lucruri au rămas neschimbate.
De ce cântă păsările?
Pare atât de firesc ca o pasăre să cânte, dar totuși, de ce o face?
Păsările comunică aproape exclusiv prin sunete, ciripitul lor fiind folosit pentru a atrage un posibil partener sau pentru a îndepărta un individ nedorit. Unele specii, cum ar fi berzele, comunică și prin bătăi ale ciocului. Cântecul păsărilor, pe lângă frumusețea lui, e foarte util în a avertiza prezența prădătorilor. Sturzul cu piept roșu (Turdus migratorius) folosește strigăte diferite atunci când vede un prădător în zbor față de atunci când vede unul pe pământ.
Organul care le permite păsărilor să cânte se numește sirinx și se află la baza traheii. Acestea pot controla atât partea dreaptă cât și cea stângă a sirinxului, putând cânta cu două voci.
Cum au evoluat păsările
Strămoșii păsărilor de azi sunt dinozaurii, mai exact cei din subordinul teropodelor (Tyrannosaurus rex și Velociraptor). Încă de atunci au existat pene pe membrele sau corpurile acestora, doar că nu pentru zbor. Acestea aveau rolul de protejare împotriva frigului și a apei. Zborul, ca element evolutiv, a apărut ceva mai târziu.
Aripile păsărilor de azi au evoluat în funcție de mediul în care trăiesc. Păsările marine au aripi lungi și înguste care le ajută să planeze pe curenții oceanici, cele răpitoare au aripi late adaptate la curenți de aer ascendenți, iar păsările mici au aripile scurte și late care le permit lansarea rapidă de pe sol. Cozile sunt și ele elemnte de zbor, permițând schimbarea direcției sau manevre rapide.
Totuși, există și păsări care și-au pierdut abilitatea de zbor. Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu existau prădători de care să se ferească zburând (ex: păsări de pe insule îndepărtate). Dar și faptul că unele păsări sunt de talie mare și pot alerga rapid a contribuit la pierderea capacității de zbor.
Ciocul lor este adaptat la tipul de hrană pe care îl consumă. Păsările care se hrănesc cu semințe, plante și nuci au ciocul mai scurt, în formă de con, iar cele care consumă carne au ciocul curbat pentru a putea sfâșia carnea. Păsările care vânează pești au ciocul lat pentru a-i putea prinde (rațe, pelicani) sau au un cioc lung și ascuțit în cazul speciilor care se hrănesc în ape puțin adânci (stârcii, berzele).
Păsările își schimbă penajul – năpârlesc – unele înainte de împerechere, altele după. Își mai schimbă penele și atunci când cresc, odată cu modificare culorii la unele specii.
O diferența mare între păsări și mamifere e faptul că păsările își pot mișca ambele mandibule, nu doar cea de jos cum e în cazul mamiferelor.
Activitatea păsărilor
Studiul „Effect of Time of Day on Bird Activity“ de Robbins, Chandler S. arată că păsările sunt cele mai active la începutul zilei, în primele ore înainte și după ce răsare soarele. Atunci aerul e mai umed, ceea ce le ajută ciripitul să traverseze o distanță mai lungă. Înspre după-masă, activitatea păsărilor scade, urmând să crească din nou seara, dar nu la fel de mult ca dimineața.
Păsările se află într-o legătură mult mai strânsă cu plantele decât am fi crezut. Studii, precum Harmonizing Nature: How Birdsong Contributes to Forest Health and Plant Growth, indică faptul că ciripitul păsărilor ar putea influența dechiderea stomatelor (porii unei plante care permit schimbul de gaze în timpul fotosintezei). Astfel, se presupune că ciripitul de dimineață acționează ca un declanșator al trezirii plantelor.
Migrația
Surprinzător, migrația păsărilor e aproape tot timpul legată de hrană și nu de schimbul de temperatură. Păsările rezistă frigului, dar hrana lor nu. De aceea, procesul de migrare începe odată ce ziua devine mai scurtă și prin urmare temperatura scade.
Păsările care migrează pentru prima dată reușesc să-și găsească locul de iernat fără să-l fi văzut vreodată înainte. Deseori, indivizii tineri migrează singuri pentru întâia oară, deoarece păsările tinere nu migrează deodată cu adulții. O explicație pentru acest fenomen ar fi nevoia mai mare de timp a juvenililor pentru a putea strânge energia necesară călătoriei.
Un lucru surprinzător e că multe specii de păsări migrează pe timp de noapte. Reușesc să facă asta pentru că se ghidează după stele, dar și cu ajutorul câmpului magnetic al Pământului – pe care îl pot vedea probabil datorită proteinei cryptochrome 4. Momentan, nu se poate determina exact dacă această proteină din retina păsărilor e cea care le permite să vadă câmpul magnetic sau dacă acest simț e rezultatul mai multor elemente (din cauza faptului că e foarte complicat să se determine cu aparatura de acum). Cert e că păsările văd câmpul magnetic al planetei și se lasă ghidate de acesta.
Cornell Lab of Ornithology a creat această listă de păsări și pentru fiecare pasăre o hartă cu răspândirea ei pe glob - dacă cumva vrei să vezi unde iernează/se reproduce o anumită specie (poți filtra căutarea după regiune). Iar aici poți vedea specii de păsări (și cât de comune sunt + locația lor) identificate în România de către persoane care folosesc aplicația Merlin Bird ID.
Cum putem avea grijă de păsări
Păsările sunt impactate de poluarea cu microplastic, distrugerea habitatului, vânătoarea, pierderea sursei de hrană și de schimbările climatice care le afectează perioada de migrare sau disponibilitatea hranei. E important să avem grijă de ele pentru că sunt un element cheie în orice ecosistem, dar și pentru că ar trebui să fie firesc să protejăm natura.
Dacă vrei să atragi mai multe păsări în grădina ta, un pas simplu și foarte important e să plantezi plante native. Acestea atrag un număr mult mai mare de insecte decât plantele non-native și prin urmare va crește numărul de păsări prezente. Un studiu din 2017, publicat în jurnalul Biological Conservation, arată că păsările tind să evite zonele cu plante care nu sunt autohtone și nici nu își fac cuib în acestea, deoarece cantitatea de hrană este semnificativ mai mică.
Plantele oferă mai mult decât insecte păsărilor. Acestea oferă semințe, fructe și materiale pentru cuiburi.
Un alt element care ar atrage păsările sunt căsuțele pentru păsări. Dacă dispui de timp, spațiu și skill-uri las aici un link cu modele de case pentru păsări în funcție de specie.
Conservarea păsărilor
Un proiect de lăudat este cel al Conservation Carpathia care își propune reintroducerea vulturului sur (Gyps fulvus) în România. Acesta e o specie de vultur care a dispărut acum peste 70 de ani de pe teritoriul țării noastre și e una dintre cele patru specii de vulturi care au trăit vreodată aici. Acum, din păcate niciuna nu mai cuibărește la noi. Să sperăm că reintroducerea vulturului sur va avea succes.
După o perioadă de aclimatizare, vulturii vor fi eliberați treptat în mediul natural, unde, de regulă, rămân în proximitatea zonei de eliberare și revin periodic la locul de hrănire.
[…]
Vulturul sur este un veritabil sanitar al naturii. Prin consumarea carcaselor de animale moarte, pasărea contribuie la curățarea mediului natural și la prevenirea răspândirii bolilor. În același timp, ajută la refacerea rapidă a circuitului substanțelor nutritive în natură, transformând resturile organice în resurse care hrănesc întreg ecosistemul.
Fundația Conservation Carpathia spune că, dacă acest proiect va avea succes, se va încerca și introducerea vulturului negru (Aegypius monachus) și a zăganului (Gypaetus barbatus).
Mulțumesc că ai citit până aici. Ne reauzim la următorul articol, iar până atunci bucură-te de păsări! 🦉🌞🦩