Ierbar #3
Flori de vară
Bine te-am regăsit la o nouă ediție de Ierbar. În această ediție am scris despre plante autohtone zonei de deal și câmpie din apropierea casei. E floră spontană și nu prezintă neapărat proprietăți medicinale, cum au fost cele despre care am scris până acum. Dar, dat fiind că fiecare specie are rolul său și sunt deosebite, am decis să le prezint. Această ediție va conține cinci plante: măzărichea, sânziana, garofița, ghizdeiul mărunt, margareta. Pozele sunt din luna iunie.
Măzărichea (Vicia cracca)
Plantă care crește pe pășuni, ogoare și la margini de păduri. E o plantă cățărătoare, întinzându-se pe alte plante cu ajutorul cârceilor de la vârful frunzelor.
Măsoară 20-150 de centimetri, iar tulpina poate prezenta sau nu perișori. Înflorește din iunie până în iulie, iar inflorescența e formată din 10-30 de flori albastre, violete sau roz de 8-12 milimetri.
Măzărichea face parte din familia leguminoaselor (din care fac parte și fasolea și mazărea). Fixează azot în sol și e o plantă furajeră bună. Este polenizată de albine, dar multe alte insecte, precum fluturii și bondarii, o vizitează.
Este nativă Europei și Asiei.
Combate eroziunea solului, deoarece formează un strat dens de vegetație deasupra solului care previne ca acesta să fie afectat de vânt sau ploaie.
Sânziana (Galium verum)
Sânziana sau drăgaica este o plantă perenă cu flori galbene care crește până la 100 de centimetri. Tulpina ei poate fi erectă sau curbă. Inflorescențele sunt sub formă de ciorchine, florile fiind mici, 2-4 milimetri, cu miros dulce. Frunzele se aseamănă cu niște ace de dimensiuni diferite, grupate de-a lungul tulpinii.
Crește pe pășuni neglijate, la margini de drumuri, în păduri sau în tufărișuri luminoase.
Conține labferment, o enzimă care coagulează laptele, folosită pe vremuri la producerea brânzei, de unde și numele din cuvântul grecesc „gala” = lapte.
Sânzienele sunt prezente în folclorul românesc prin Sărbătoarea Sânzienelor de pe 24 iunie. Sânzienele sunt și creaturi mitologice - zâne bune ale naturii. De Sărbătoarea Sânzienelor este obiceiul de a se culege aceste plante și de a face cununi din ele. Cununile sunt mai apoi aruncate pe acoperișul casei și se zice că a cui cunună pică prima acea persoană va muri prima.
Garofița (Dianthus carthusianorum)
E ușor de identificat după culoarea specifică a florii care o face foarte vizibilă în iarbă. Florile măsoară 2-2,5 centimetri și sunt purpuriu-închis cu petale dințate la vârf.
Garofița înflorește din iunie până în septembrie și măsoară 15-40 de centimetri. E întâlnită pe pășuni și în păduri luminoase.
E nativă în Europa.
Ghizdeiul mărunt (Lotus corniculatus)
Ghizdeiul mărunt e o plantă de 10-45 de centimetri cu flori galbene (uneori cu puțin portocaliu) de dimensiuni medii grupate. Frunzele sunt scurte, în formă de pană.
Planta înflorește din mai până în septembrie. E o sursă importantă de nectar pentru insecte și e folosită de larvele multor specii de fluturi și molii.
Are rădăcini foarte adânci ceea ce îi permite să crească în locații aride. Se găsește la margini de drumuri, în tufărișuri și pe pajiști uscate, unde servește pe post de hrană pentru rumegătoare și reduce eroziunea solului.
Margareta (Leucanthemum vulgare)
Margareta e o bine-cunoscută plantă sălbatică care se face remarcată prin structura sa - de obicei se înalță deasupra ierbii (20-80 centimetri înălțime) cu o inflorescență care se observă rapid, fiind la capătul superior al tulpinii. Frunzele au marginea crestată.
Crește în pâlcuri numeroase pe pășuni slabe.
Margareta înflorește din mai până în octombrie, e polenizată de insecte și își răspândește frunzele cu ajutorul vântului.
Într-un studiu privind pajiștile urbane din Regatul Unit, margareta se află printre florile perene cu cea mai mare cantitate de nectar și polen produsă în 24 de ore. Asta face ca margareta să fie o plantă importantă în readucerea biodiversității în orașe.
Mulțumesc că ai citit până la final și ne auzim la următorul articol! Până atunci, spor la identificat plante sălbatice! 💗🌾
Bibliografie plante:
Determinator de plante și animale - Wilhelm Eisenreich, Alfred Handel, Ute E. Zimmer; Editura Casa.