Trebuie să ne protejăm copacii și plantele. Instabilitatea temperaturilor din ultima vreme ne dovedește încă o dată seriozitatea schimbărilor climatice. Singură, flora riscă să piardă elemente cheie. Prin cultivarea plantelor sălbatice în zone unde pot supraviețui și crearea unui mediu adecvat plantelor și copacilor fructiferi vom reuși să ocrotim natura de schimbări climatice și să ne impunem sistemului capitalist care își dorește profit în detrimentul naturii.
Cum rădăcinile lor se împletesc în sol, așa e nevoie ca noi să ne împletim valorile și abilitățile pentru a salva natura.
În a doua ediție de Ierbar am inclus păpădia, pinul și urzica moartă albă.
Păpădia (Taraxacum officinale)
Mica plantă galbenă, întâlnită în toate grădinile, înflorește din aprilie până în octombrie și are o înălțime de 10-50 de centimetri. Florile, de 3-5 centimetri, se află la capătul unei tulpini tubulare, goală pe dinăuntru. Frunzele sunt fine, cu lobi ascuțiți în jos și care cresc doar de la bază, tulpina fiind fără frunze. Cunoscutul puf al păpădiei e fructul acesteia și conține semințe care adie ușor prin aer pentru a ajunge pe culmi nemaiîntâlnite. Fiecare floare poate produce între 150 și 200 de semințe, ajungând ca o singură plantă să producă până la 15000 de semințe anual.
Frunzele îi sunt bogate în vitamina C, săruri minerale și proteine complexe. Se găsește în multe zone, în special pe pășuni grase și pajiști în care se ancorează foarte bine, rădăcina ajungând până la 2 metri. E plantă perenă.
De multe ori e asociată cu o simplă buruiană, dar e o floare sălbatică importantă pentru polenizatori și pentru păsările care îi consumă semințele. E sursă de hrană pentru omizi, fluturi și molii. Este una dintre plantele cu cele mai mari cantități de polen și nectar produse.
Proprietăți medicinale: diuretic, combate constipația, depurativ (elimină toxinele provenite din alimente și mediu – poluarea), ajută la problemele de piele (eczeme, psoriazisul), reduce nivelul de colesterol, tonic
Părți utilizate: rădăcini, frunze, suc
Mod de folosire: salată din frunze (depurativ, tonic, ajută la anemie), decoct din rădăcini (uz intern: împotriva constipației și a problemelor hepatice; uz extern: curățarea și îngrijirea tenului)
Pinul (Pinus sylvestris)
Pinul trăiește între 150 și 300 de ani și crește până la 50 de metri. Are coajă roșiatică, caracteristică pinului, iar scoarța e gri-maro. Pinul poate fi găsit în păduri de conifere și foioase și nu e pretențios când vine vorba de sol, putând crește în soluri umede, uscate, nisipoase, argiloase sau pe stânci.
Frunzele au formă de ace de culoare verde-albăstrui, sunt tari și scurte. Acestea se schimbă la fiecare 2-4 ani.
Înflorește în mai-iunie. La finalul lăstarilor tineri cresc florile, cele masculine sunt galbene și un pic mai mari ca cele feminine, de culoare roz-cenușiu. Polenizarea se face prin vânt.
Conurilor de pin le ia trei ani să crească complet. În primul an sunt verzi și mici, maturizându-se în cel de-al doilea an când devin maro și lemnoase. Se deschid puternic în anul trei. Mai rămân pe copac câțiva ani după răspândirea semințelor.
Proprietăți medicinale: antibacterian (frunzele, rășina), antireumatic (mugurii), energizant și tonic (mugurii)
Părți utilizate: mugurii, frunzele, seva
Mod de folosire: infuzie sau sirop din muguri (împotriva afecțiunilor respiratorii), decoct din muguri (în uz extern pentru pielea iritată)
Toxicitate: în doze mari, uleiul esențial de pin nu e recomandat în uzul intern și poate irita pielea și mucoasele
Urzica moartă albă (Lamium album)
Crește la margini de drumuri, lângă garduri sau în tufișuri, preferând soluri umede, fertile. Ajunge până la 50 de centimetri înălțime și seamănă cu urzica normală, doar că nu urzică și are flori albe. Partea superioară a florii are formă de cască, iar cea inferioară de tub. Sunt precum cele de mai jos, doar că albe.
Înflorește din aprilie până în august. Polenizarea se face prin bondari, dar e vizitată de multe alte insecte.
Frunzele, care măsoară 3-8 centimetri în lungime și 2-5 centimetri în lățime, sunt triunghiulare cu baza rotundă. Sunt în perechi de câte două, opus poziționate și sunt în formă de cruce de-a lungul tulpinii. Sunt bune gătite.
Proprietăți medicinale: emolient (hidratant), astringent, antidiareic, reglează menstruația (florile)
Părți utilizate: frunzele, florile, toată planta
Mod de folosire: infuzie din flori (reglarea ciclului menstrual), decoct din toată plantă (gargară pentru calmarea iritaților gâtului)
Alte plante care pot fi găsite în această perioadă:
rădăcini – valeriană, ciuboțica-cucului, strugurii-ursului, iedera, brânca-ursului;
frunze – ciuboțica-cucului;
toată planta – fumăriță.
Bibliografie plante:
Determinator de plante și animale - Wilhelm Eisenreich, Alfred Handel, Ute E. Zimmer; Editura Casa;
Enciclopedia plantelor medicinale - Larousse; Editura Rao.
🌼